Warning: Creating default object from empty value in /home4/r74593tila/bebinobox.ro/wp-content/plugins/littledino-core/includes/framework/ReduxCore/inc/class.redux_filesystem.php on line 29
Parenting Archives - bebino

Category: Parenting

Cresterea unui copil

Copiii – cum ii cresti, asa ii ai, spune o vorba din batrani!

Perfect adevarat, chiar daca fiecare generatie se uita in jur cu dojana si tataie din varful buzelor: Vai, copiii din ziua de azi!

Recunosc, am fost, pe rand, desigur, si copilul care a provocat o asemenea reactie si adultul care se uita mustrator la copiii din jur si sunt sigura ca si voi la fel! Precis undeva e o greseala in felul in care sunt crescuti si educati copiii, de aceea a aparut o stiinta noua, care sa ne ajute: parentingul.

Ce inseamana parenting?

Potrivit Wikipedia, parenting sau cresterea copilului reprezinta procesul incurajarii si sprijinirii dezvoltarii fizice, emotionale, sociale, financiare si intelectuale a copilului, de la nastere pana cand devine adult. Nimic mai simplu, dar pe masura ce apar tot felul de guru care iti spun cum trebuie sa iti cresti copilul… nu stiu, dar lucrurile devin tot mai complicate. De parca in loc de copii am naste robotei care trebuie programati sa aiba succes in viata, sa fie talentati, sa aiba slujbe care sa le placa, dar sa fie si bine platite!

Poate e ceva normal, in fond, societatea evolueaza… hm, oare chiar atat de mult incat sa uiti CUM sa cresti un copil?!

Reteta este simpla, n-o cauta in carti, la cursuri, nu trebuie s-o copiezi de la prieteni, nu se invata la scoala…Arata-i dragostea ta imbratisandu-l cand e speriat sau cand e trist si, mai ales, fara motiv! Incurajeaza-l sa incerce lucruri noi, nu trebuie sa fie perfect in ceea ce face, de cele mai multe ori este suficient doar sa incerce! Faceti lectiile impreuna, este foarte important sa vada ca parintii se implica si altfel decat mergand la sedintele cu invatatoarea. Si invatati-l valoarea banului, este un concept mai greu de pus in practica la noi, dar cu bunavointa e posibil!

Nu uitati, lucrurile care nu costa bani ocupa mult loc in inimile copiilor vostri! Fiti buni!

Parenting-ul in viata copilului

Perfect adevarat, chiar daca fiecare generatie se uita in jur cu dojana si tataie din varful buzelor: Vai, copiii din ziua de azi!

Recunosc, am fost, pe rand, desigur, si copilul care a provocat o asemenea reactie si adultul care se uita mustrator la copiii din jur si sunt sigura ca si voi la fel! Precis undeva e o greseala in felul in care sunt crescuti si educati copiii, de aceea a aparut o stiinta noua, care sa ne ajute: parentingul.

Ce inseamana parenting?
Potrivit Wikipedia, parenting sau cresterea copilului reprezinta procesul incurajarii si sprijinirii dezvoltarii fizice, emotionale, sociale, financiare si intelectuale a copilului, de la nastere pana cand devine adult. Nimic mai simplu, dar pe masura ce apar tot felul de guru care iti spun cum trebuie sa iti cresti copilul… nu stiu, dar lucrurile devin tot mai complicate. De parca in loc de copii am naste robotei care trebuie programati sa aiba succes in viata, sa fie talentati, sa aiba slujbe care sa le placa, dar sa fie si bine platite!

Poate e ceva normal, in fond, societatea evolueaza… hm, oare chiar atat de mult incat sa uiti CUM sa cresti un copil?!

Reteta este simpla, n-o cauta in carti, la cursuri, nu trebuie s-o copiezi de la prieteni, nu se invata la scoala…Arata-i dragostea ta imbratisandu-l cand e speriat sau cand e trist si, mai ales, fara motiv! Incurajeaza-l sa incerce lucruri noi, nu trebuie sa fie perfect in ceea ce face, de cele mai multe ori este suficient doar sa incerce! Faceti lectiile impreuna, este foarte important sa vada ca parintii se implica si altfel decat mergand la sedintele cu invatatoarea. Si invatati-l valoarea banului, este un concept mai greu de pus in practica la noi, dar cu bunavointa e posibil!

Nu uitati, lucrurile care nu costa bani ocupa mult loc in inimile copiilor vostri! Fiti buni!

Sursa: babymall.ro

Educatia “e rupta din rai”

Parintii isi doresc tot ce este mai bun pentru copilul lor. Cea mai buna mancare, cele mai bune haine, cele mai frumoase jucarii, dar mai ales cele mai bune scoli, care sa ii asigure micutului un viitor perfect. Dar ne dorim, oare, sa fim si cei mai buni parinti pentru copiii nostri?! Vad, deja, niste priviri nedumerite: fireste ca da, cata vreme tot ce facem este pentru ei.

Pare din ce in ce mai complicat sa cresti un copil, cata vreme totul se schimba in jur. Cerintele sunt tot mai diversificate, competitia e mai acerba, asa ca aproape imediat dupa nasterea copilului intram intr-o cursa la al carei capat ne asteapta premiul: reusita copilului in viata, transformarea lui intr-un adult de succes. Nu ne punem intrebarea daca e si un adult fericit!
Asa apar manualele de parenting, care ne invata cum sa ne cresterem si sa ne ingrijim copilul, notiuni elementare care tin de alimentatie si igiena, dar si tehnici de comunicare si disciplinare. Paradoxal, desi facem referire la “meseria” de parinte, nimeni nu te poate invata cum sa iti intelegi si sa iti iubesti copilul!

Pana nu demult, importam teorii de parenting direct din Lumea Noua, dar de catva timp, si acolo inca mai starneste controverse cartea unei autoare americane, de origine chineza, Amy Chua, “Imnul de lupta al Mamei-Tigru”. Sa vedem despre ce este vorba!

Mama-Tigru, Tatal-Pisica

Aparuta in 2011, cartea scoate in evidenta superioritatea mamelor asiatice, si ale celor de origine chineza, in special, asupra mamelor occidentale. Ceea ce le diferentiaza pe cele dintai de restul mamelor este concentrarea acestora asupra educatiei la un nivel cat mai inalt a copiilor. Ele sunt mult mai stricte in alte privinte, urmarind cu ambitie si disciplina un singur scop: realizarea academica a propriilor copii, care sa le asigure acestora accesul la o viata mai buna.

Pe masura ce a crescut interesul tatilor in participarea efectiva la cresterea copiilor, au intrat si acestia in atentia celor care clasifica diversele tipuri de parenting. Astfel, in 2015 a aparut notiunea de Tati-Pisica! Tatal-Pisica, desi nu se afla inca in prim-plan, poate fi descris ca un tata permisiv, adept al obisnuirii treptate a copilului cu disciplina si regulile. Este un parinte prezent in viata copilului, dar nu este super-protector. Acesti tati stiu cum sa isi motiveze copiii pentru a-si gasi un scop, dar stiu si cand sa faca un pas inapoi, spre a nu interveni prea mult in viata lor.

Mama-Elefant, Tatal-Lup

Aceste mame sunt la polul opus fata de Mamele-Tigru si abordarea ultra-stricta a acestora in privinta cresterii copiilor. Mamele-Elefant prefera sa fie cat mai apropiate de copiii lor, fizic si emotional, mai ales cand acestia se afla la varste foarte mici. Ele se implica direct in hranirea, protejarea si incurajarea copiilor in a-si gasi propriile drumuri.

Vechiul dicton “bataia e rupta din Rai” are un corespondent in China si e asociat, ca mod de parenting, cu Tatii-Lup. Xiao Baiyou, un autor cunoscut si foarte controversat la Beijing, a devenit avocatul stilului de educare prin pedepse fizice a copiilor, considerand violenta ca o modalitate de motivare a acestora. El merge mai departe si afirma: “de la 3 la 12, copiii sunt mai mult animale”, iar “natura lor umana si sociala inca nu sunt complete”, deci, in educarea copiilor va trebui sa foloseasca “metode pavloviene”.

Indiferent ce stil de parenting alegi, este decizia ta cum si cat vrei sa te implici in evolutia copilului tau. DAR, sunt nenumarate studii care arata ca un copil devine cu atat mai inteligent, castiga mai multi bani la maturitate si face fata mai usor dificultatilor emotionale, cu cat parintii sai sunt mai activi pe parcursul dezvoltarii sale.

Asadar, implica-te! Pana la urma, Tigru, Pisica sau Elefant sunt doar niste etichete, depinde de tine sa cresti un copil fericit care va deveni un adult de succes!

http://amychua.com/

http://www.telegraph.co.uk/men/relationships/fatherhood/11645671/Cat-Dads-are-giving-Tiger-Mothers-a-run-for-their-money.html

Young pregnant woman holds her hands on her swollen belly. Love

Beneficiile unui curs de parenting pentru viitorii parinti

Accesul la informatie este important atunci cand vorbim de educatia copilului. Informatia este la indemana oricui. Nu este asta problema. Problema o reprezinta filtrarea si interpretarea informatiei. Fiecare etapa de dezvoltare a copilului presupune tehnici de comunicare speciale. Timpul tau este relativ limitat.
Exista o gama atat de variata de materiale, atat online, cat si in format fizic, incat risti sa fii total bulversat. De aceea este bine sa apelezi la specialisti. Oameni dedicati in domeniu, care au o metoda. O metoda care functioneaza.

Un curs de parenting iti poate oferi un insight mai bun referitor la copilul tau, astfel incat tu sa devii cel mai bun parinte cu putinta!

Vei avea mai multa incredere de sine.

Cursurile te invata cum sa detii controlul si cum sa ai mai multa incredere de sine. Venirea pe lume a bebelusului reprezinta o serie de provocari si noi experiente. Aceste cursuri te invata cum sa fii pregatit pentru provocarile respective. Te invata sa intelegi exact care este rolul tau. Ce si cum sa faci, astfel incat copilului sa-i fie bine.

Vei invata lucruri noi.

Tot ce trebuie sa stii despre fiecare etapa a dezvoltarii copilului. De la cum sa schimbi scutece si cat de des trebuie sa-i faci baie, la cum sa tratezi problemele adolescentine.

Vei invata tehnici de comunicare. Acestea sunt cheia succesului in parenting. Au impact direct asupra educatiei celui mic. Vei invata sa asculti activ, cum sa vorbesti pe intelesul copilului, dar si cum sa-ti imbunatatesti comunicarea non-verbala.

Vei intelege stilurile de pareting, astfel incat sa-l alegi pe cel care ti se potriveste cel mai bine!

Nu exista universal valabil cand vine vorba de parenting. Exista o multitudine de abordari, fiecare cu avantaje si dezavantaje. Vei afla ce efecte au asupra copiilor. Ce consecinte sunt aferente unui stil autoritar. Ce consecinte sunt aferente unui stil libertin. A trecut ceva timp de cand ai fost copil. Vremurile s-au schimbat. De accea este bine sa iti alegi un stil corespunzator cu vremurile actuale.

Vei invata cum sa gestionezi situatiile de stres si de conflict.

Situatiile stresante si de conflict sunt realitati concrete atasate rolului de parinte. Anumite cursuri de parenting te pot invata cum sa gestionezi aceste situatii intr-o maniera potrivita pentru familia ta.

Vei socializa cu alti parinti care au aceleasi probleme ca si tine.

La cursurile de parenting este cel mai probabil sa-ti faci noi prieteni. Parinti care au aceleasi probleme ca si tine. De la noii prieteni si nu numai, vei obtine recomandari de medici pediatrii, specialisti in psihologia copiilor, etc. O alta parte buna este ca si ceilalti parinti au copii de aceeasi varsta asa ca poti organiza sesiuni de joaca.

In concluzie, cursurile de parenting sunt un “must have”! Ai ocazia sa inveti o multitudine de lucruri noi, intr-un mod filtrat si aranjat pe module. Vei avea parte de informatiile de care ai nevoie pentru a fi un parinte excelent.

Sursa: babyneeds.ro

Construirea unei relatii mai bune intre parinti si copii

Intr-o familie exista momente foarte frumoase, adevarate amintiri care rezista peste ani si care umplu inima de bucurie, dar si momente mai dificile, uneori manageriate greu de parinti. Se intampla deseori ca un copil sa fie mai temperamental, sa-si stapaneasca foarte greu starile de furie, sa loveasca pe altii sau sa jigneasca, aceste lucruri ridicand numeroase semne de intrebare adultilor care nu stiu cum sa reactioneze, sa rezolve situatia si sa-i explice ca societatea pedepseste aspru astfel de comportamente.

Toate aceste probleme insa trebuie gestionate cat mai bine, in asa fel incat relatia dintre parinte si copil sa fie una armonioasa cu timpul. Chiar daca mama si tata par sa nu aiba nicio idee despre modul in care ar trebui sa se comporte, nu e vreo rusine sa caute de la specialisti idei, sugestii, pareri pentru imbunatatirea relatiilor cu micutii lor. Oricat de buni parinti ar fi, apar si situatii conflictuale, neintelegeri si suparari, astfel incat trebuie sa stie cum sa exprime optim tot ceea ce simt vis-a-vis de copiii lor.

Inca de la nastere, un copil poate fi total diferit de altul, iar parintii cu mai multi micuti observa foarte clar acest lucru si se minuneaza deseori de acest aspect. Pentru a mentine o relatie armonioasa in familie, pot fi puse in practica foarte usor cateva sfaturi interesante.

Evitarea conflictelor

O idee geniala pentru ca relatia sa fie una optima, dar parintii vor fi atenti la modalitatea in care o vor folosi:

  • Evitarea lor nu trebuie sa fie permanenta pentru ca micutul va invata doar sa se retraga sau sa cedeze pentru a nu-l supara pe celalalt;
  • El nu va intelege ca o relatie trebuie sustinuta prin intelegere, considerand ca armonia in casa trebuie mentinuta cu orice pret, chiar cu pretul nefericirii sale;
  • Nu va invata ca intr-o relatie se intampla sa existe si dezacorduri, dar ca prin negociere si compromis acestea vor fi rezolvate usor.

Manifestarea afectiunii parintesti

Copiii au probleme de adaptare, mai ales cei care provin din familii conflictuale, astfel incat parintii nu trebuie sa uite ca micutii simt nevoia sa se simta ocrotiti si iubiti:

  • Copiii mici percep ca sunt iubiti daca mama si tata ii dezmiarda si ii imbratiseaza des;
  • Niciodata un parinte nu trebuie sa-i respinga pe motiv ca nu are timp de o sarutare si o strangere la piept;
  • Un copil trebuie ascultat, doar asa pot fi intelese pe deplin nevoile, sentimentele, dorintele sale;
  • Parintii care isi arata iubirea, vor castiga increderea copiilor, care vor sti ca au la cine sa apeleze pentru a fi intelesi.

Instituirea unor reguli in familie

Orice relatie de acest gen trebuie sa impuna si disciplinarea pozitiva a copiilor, astfel incat se pot observa urmatoarele:

  • Regulile il invata pe copil sa fie mai ordonat pe viitor;
  • Micutii invata ce inseamna autoritatea (a parintilor, a educatoarei sau a profesorului);
  • Regulile trebuie sa fie flexibile;
  • Sa existe toleranta din partea parintilor;
  • Disciplinarea inseamna consecventa atunci cand sunt date pedepse;
  • Cu ajutorul regulilor copilul invata ce inseamna sa fie iertat si sa ierte la randul sau.

Umorul – un ajutor de seama in orice familie

Unele situatii pot fi tratate mult mai usor de un parinte cu simtul umorului bine dezvoltat:

  • Copilul poate fi invatat sa rada de propriile lui slabiciuni si sa invete ca le poate depasi;
  • Parintii nu trebuie sa-si ascunda imperfectiunile si pot sa-i permita copilului sa se amuze impreuna pe seama acestora;
  • Petrecerea unui timp de calitate in familie inseamna clipe de bucurie si aparitia sentimentului de incredere (vizionarea de filme, de emisiuni amuzante, plimbari in parc, cititul etc).

Evitarea conflictelor mama-tata

In aceste situatii cel mai mult de suferit au copiii care devin anxiosi, tematori, tristi, dezinteresati de tot ce e in jurul lor, parintii observand ca treptat au probleme la scoala, ca se imbolnavesc mai des, ca plang mai mult si tot asa, astfel incat specialistii le recomanda:

  • Sa inceteze orice forma de agresiune fizica sau verbala pentru ca micutii ajung mai tarziu sa dezvolte un comportament antisocial;
  • Sa nu disimuleze starea conflictuala pentru ca oricum cei mici se prind repede si inteleg zambetele false, lipsa cladurii din vocea tatalui, lipsa mangaierilor etc, astfel incat devin ingrijorati si se manifesta prin ticuri, lipsa dispozitiei, tulburari de somn;
  • Cand vor ajunge la randul lor adulti, atunci vor avea probleme de natura romantica, astfel incat in aceste cazuri parintii nu trebuie sa uite ca pot oricand sa recurga la sprijinul unui psihoterapeut, o solutie extrema, dar de ajutor.

Tu cum ai reusit sa ai o relatie foarte buna cu prichindelul tau?

Timpul de calitate petrecut alaturi de copii este cea mai buna solutie pentru a mentine armonia in familie. Indiferent de anotimp, de orele petrecute la serviciu sau de chef, mamicile si taticii trebuie sa gaseasca cele mai bune mijloace prin care sa invete impreuna cu cei mici, sa creasca si sa se maturizeze chiar.

O jucarie interactiva poate sa aduca toata familia intr-un univers incarcat de momente distractive si interesante, care sa dezvolte imaginatia si inteligenta, dar si capacitatile de perceptie ale copiilor. Un exemplu in acest sens este camionul de pompieri care creioneaza extrem de usor, pe intelesul celor mici, realitatile vietii in societate.

“Minciuna are picioare scurte”, cum facem un copil sa spuna adevarul?

Majoritatea copiilor aleg să mintă dintr-un simplu motiv: le este frică de pedeapsă. În momentul în care se simt amenințați, aceștia inventează o minciună. Dacă au luat o notă mică la școală, cel mai probabil vor alege să nu dezvăluie acest lucru, din teama de pedeapsă sau chiar abuz fizic. Este normal să ascundă anumite lucruri, dacă tu ca părinte, vei alege să îl pedepsești  în loc să îi explici cu ce a greșit și ce poate face pentru a-și răscumpăra greșeala.

Minciuna la copii: De ce aleg aceștia să mintă?

Majoritatea copiilor mint din dorința de a nu își dezamăgi părinții. Preferă să fabuleze, să denatureze adevărul pentru ca părinții să fie mândri de ei. Dacă și copilul tău face la fel, o mare parte din vină este a ta. Trebuie să îți înveți copilul să îți spună mereu adevărul, indiferent dacă a greșit. Dacă va alege să îți ascundă lucruri, se poate ajunge la fapte mult mai grave. Explică-i că nu îl vei certa dacă îți va spune ce a făcut și că veți găsi o rezolvare împreună.

Probabil că, și ție ca adult, uneori îți este greu să spui adevărul. În aceeași situație se află și copilul tău. Nu îl presa dacă nu vrea să îți povestească ce s-a întâmplat. Îi poți spune “Dacă vrei să vorbim sunt aici”. În acest fel, el va alege când să îți povestească și când să își recunoască minciuna. Trebuie să îi respecți intimitatea, dacă nu își dorește să îți împărtășească ceva nu îl obliga, este normal să aibă și el câteva mici secrete.

Cum îți poți convinge copilul să nu mintă?

Chiar dacă sunt minciuni nesemnificative, este necesar să iei atitudine. Încearcă să îi oferi explicații pe înțelesul lui. Poți apela la diverse povești sau fabule pe care să i le citești seara. Așa, va înțelege cât de important este să spună mereu adevărul. După fiecare poveste citită, poți să vorbești cu el despre întâmplările petrecute. La vârsta aceasta, creierul începe să se dezvolte, iar modul de gândire se conturează treptat. Dacă vei alege să vorbești cu cel mic, acesta va învăța de ce este bine să spună mereu adevărul.

Nu insista dacă nu vrea să îți dezvăluie și nu îi pune întrebări retorice. Dacă vei apela la astfel de întrebări îi vei da ocazia să te mintă. În momentul în care observi că acesta spune minciuni, evită să țipi sau să te enervezi pe el. Dacă vei face acest lucru, se va închide în el și nu va mai discuta cu tine.

Cum trebuie să reacționezi când cel mic te minte?

Chiar dacă cel mic va prefera să îți spună o minciună gogonată, acesta trebuie tratat cu înțelegere și calmitate. Chiar dacă cel mic greșește, trebuie să se simtă în siguranță pentru a-și recunoaște vina.

Nu este necesar doar să îi repeți că nu este bine să mintă sau că minciuna are picioare scurte. Trebuie să încerci să îl înveți cât de rea este minciuna sau cum îl poate face să își piardă prietenii. Nu trebuie să lași niciodată anumite situații să treacă fără sa îi spui ca l-ai prins cu minciuna. Dacă va observa că nu îl corectezi, va crede că este bine ce a făcut. Nu încerca să îl cerți sau să îl pedepsești, dacă vei proceda așa, va evita mereu să îți recunoască o greșeală sau o minciună. Discută calm și prietenește, spune-i că mereu vei afla dacă te minte. Așa, va realiza că este inutil să îți spună o minciună și va alege să fie corect cu tine.

Relația cu copilul tău trebuie să se bazeze pe încredere și sinceritate. Trebuie să îi oferi suport necondiționat și să îl asculți mereu când are nevoie să vorbească cu cineva. Faptul că nu îl critici este cheia de a-i câștiga încrederea. Dacă acesta va avea încredere în tine, nu va simți nevoia să te mintă.

Copiii învață să facă diferența dintre bine și rău doar observându-i pe părinții lor. Dacă tu, ca părinte, vei spune zilnic minciuni gogonate, cel mic îți va prelua obiceiul. Dacă vei spune mereu adevărul și copilul tău va face la fel.

Sursa: babyneeds.ro

Cresa, o alta etapa din viata unui copil

Odată cu venirea toamnei, vine și prima zi de școală sau, în cazul celor mai mici, prima zi de grădiniță sau creșă. Cu cât vârsta este mai fragedă, cu atât perioada de acomodare este mai grea, cel mic fiind dependent de părinți. Aceștia trebuie să fie înarmați cu răbdare și să investească timp în acomodarea celui mic, fiind și prima lui despărțire de părinți. Cu ajutorul acestui lucru, cei mici își vor întări  personalitatea și vor deveni mult mai puternici și independenți.

Adaptarea celui mic durează în jur de patru și șase săptămâni, iar totul se petrece treptat. Acesta va avea încredere deplină că părinții se vor întoarce după el să îl ia acasă, iar comportamentele precum plânsul sau țipetele vor dispărea de la sine. Există și copii care se adaptează foarte ușor și nu au nevoie de un timp de acomodare. Aceștia sunt independenți de mici și iubesc să socializeze cu alte persoane.

Adaptarea la creșă: Cât de mult contează atitudinea părinților?

Răspunsul este “foarte mult!”. Tu, ca părinte, îi vei transmite copilului tău toate sentimentele și trăirile tale. Dacă tu vei fi agitat, același comportament îl va adopta și el. Dacă tu vei alege să privești situația cu încredere și copilul tău va fi mult mai liniștit. Chiar dacă micuțul va plânge și va protesta în fiecare dimineață, încearcă să îți păstrezi calmul. Trebuie să îi explici că el va ramane cateva ore aici, unde se va juca alături de ceilalți copii și că, în final,  te vei întoarce să îl iei. Explica-i ca nu are ce să i se întâmple rău. Despărțirea de cel mic nu trebuie să fie prea lungă, căci îl vei face să nu își mai dorească să rămână și, probabil, se va gândi că și tu te îndoiești de această decizie.

Pe lângă acestea, când îl vei lua pe cel mic de la creșă, încearcă să ai o atitudine relaxată, să nu te simți vinovată de alegerea pe care ai făcut-o. Întreabă-l cum a fost, dacă și-a făcut prieteni noi, ce a mâncat etc. Încurajează-l să îți povestească.

Prima zi de creșă: Cum să îl pregătești pe cel mic?

Începe ziua prin a afișa un zâmbet larg pe față. Încearcă să îi povestești celui mic ce zi importantă este astăzi și câtă încredere ai în el. Acesta va încerca să nu te dezamăgească. Încearcă să îl culci devreme pe cel mic în seara de dinainte. Nu cred că îți dorești să fie obosit. Îl poți lăsa pe el să își aleagă singur hăinuțele cu care să se îmbrace. În acest fel, îi vei da încredere îl el și îl vei face să se simtă bine. În momentul în care vei ajunge cu el la creșă, este nevoie să îți păstrezi zâmbetul, să nu arăți niciodată că ai ezitări, deoarece cel mic va recepționa și nu va vrea să rămână. Trebuie să te pregătești de plânsete, țipete, care mai de care, este normal să nu își dorească să rămână, fiind un spațiu nou și necunoscut pentru el. Încearcă să nu te superi sau să țipi la el, dă dovadă de calmitate și încearcă să îi povestești ce frumos va fi să stea toata ziua cu copiii și că, la sfârșitul programului, tu te vei întoarce să îl iei acasă. Este posibil ca în prima fază, micuțul să nu plângă, dar când va vedea alți copii, va avea tendinţa să imite. Nu uita, nu trebuie să te superi pe el, este ceva normal.

Ce fac copiii la creșă și cum se va dezvolta prichindelul

În primul rând, va socializa cu alți copii de vârsta lui și așa își va face prieteni cu care se va juca toata ziua. Pe lângă acestea, va avea un program mult mai strict masă-joacă-masă-somn. Dacă tu nu ai reușit să îl obișnuiești cu un astfel de program acasă, a venit și momentul potrivit. Va învăța să doarmă singur în pătuț, chiar dacă o să fie înconjurat de alți copii, o sa fie el singur în pătuțul lui, nici cu mama, nici cu tata. Acest lucru îl va face mult mai independent. Dacă totuși va plânge că nu vrea să doarmă, poate să își ia cu el jucăria preferată. Un amănunt foarte important – va învăța să respecte regulile: la ce oră trebuie să ajungă la creșă, care este programul de acolo, va învăța, treptat, ce are voie să facă și ce nu.

Du-l pe prichindel cu încredere la creșă și nu îi arăta că regreți această decizie. Încearcă să îl încurajezi și să îi spui că se va distra și, în final, chiar așa va fi!

Sursa: babyneeds.ro

Stop Bullying, ajuta-ti copilul sa nu fie hartuit

Bullying-ul este un cuvânt care provine din limba engleză și înglobează mai multe acte de hărțuire, pe care un copil alege să le facă față de altul din dorința de afirmare. Majoritatea copiilor aleg să se comporte așa căutând aprecierea celor din jur, chiar dacă acesta este un comportament negativ. Pe de altă parte, se simt mult mai puternici față de cei slabi, care nu reacționează agresiunilor repetate. Din dorința de integrare, mulți copii cred că așa vor deveni populari în rândul colegilor, ceva total greșit.

Ce este bullyingul și de ce aleg unii copii să se comporte așa?

Bullying-ul este un termen adus din ce în ce mai des în discuții, în ultima perioadă. Acest comportament începe de la vârste fragede, de la grădiniță, iar odată cu vârsta, forma de agresiune crește. Chiar și cei mai mici aleg să se tachineze dorind să iasă în evidență. De exemplu: 3 băieței stau și se joacă în parc, apare un alt băiețel care poartă ochelari de vedere. Aceștia încep să șușotească, să râdă de el și să îi pună diferite porecle. Acesta este un caz ușor, deoarece, în timp, se poate ajunge chiar la agresiuni fizice. Există nenumărate cazuri în care un copil care a tot fost agresat verbal de către colegii lui, nu își mai dorește să meargă la școală. Pe lângă acestea, poate întâmpina probleme precum: anxietate, depresie sau tulburări de comportament.

Copiii își doresc atât de mult să se integreze într-un colectiv, încât nu vor mai ține cont de ce fac pentru a obține aprecierea celor din jur. Vor recurge la jigniri și batjocură față de alți copii nevinovați.

Cei mai mici vor recurge doar la tachinări și porecle, însă când vine vorba de adolescenți, bariera aceasta este încălcată. Se poate ajute la umilire sau chiar la distrugerea bunurilor personale.

Ce poți face ca părinte dacă ai un copil hărțuit?

Ca părinte este nevoie să îi oferi tot sprijinul copilului tău. Încearcă să discuți cu el, să vezi ce a pățit și cine îl supără. Tu îl poți ajuta să facă față tachinărilor din rândul copiilor. Probabil nu este singurul care îndură aceste lucruri la școală. Chiar dacă există martori ai bullying-ului, aceștia nu sar în apărarea victimei, existând frica față de agresor.

Trebuie să îți înveți copilul cum să facă față agresiunilor verbale și cum să reacționeze. Acesta trebuie să învețe să își controleze propriile reacții. Dacă va plânge sau se va înfuria nu va rezolva nimic, își va încuraja colegul să glumească pe seama lui.

Există mai multe metode prin care copilul tău poate răspunde tachinărilor. Poate să își ignore colegul și să nu reacționeze la orice îi spune acesta. Să se comporte ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Poate apela și la complimente, dacă cineva râde de pictura lui de la ora de desen acesta îi poate spune “Ești foarte talentat, desenezi frumos!”. Umorul este necesar și poate schimba o situație critică, într-una amuzantă.

Copilul tău trebuie să evite să se înfurie sau să plângă. Acest lucru nu îl va ajuta deloc. Nu trebuie  să reacționeze agresiv, nici fizic, nici verbal. Acest lucru doar va înrăutăți situația și se poate ajunge la ceva mult mai grav.

De ce nu cer copiii agresați ajutor?

Majoritatea copiilor aleg să nu le spună părinților ce pățesc la școală. Se gândesc să nu fie văzuți ca pârâcioși și le este frică să nu intervină părinții în colectivul său de la școală. Nu este ok să mergi la școală și să te iei de respectivul copil care îl hărțuiește pe al tău. Acest lucru nu îl va ajuta și îi va crea și mai multe probleme. Reacția ulterioară a copilului care îl hărțuiește poate să fie mult mai gravă, iar micuțul tău va avea de suferit.

Copilul tău va percepe bullying-ul ca o experiență umilitoare și nu își va dori ca tu să descoperi acest lucru. Poate se va gândi să nu îl consideri slab. Nu va realiza că acest lucru nu este din vina lui, că tu, ca părinte, trebuie să cunoști acest lucru. Dacă nu își dorește să îți povestească, nu îl obliga, ci încearcă să îi spui că tu îl vei asculta în momentul în care își va dori să îți împărtășească asta. Nu îl forța!

Atât părinții, cât și cadrele didactice, trebuie să controleze divergențele dintr-un colectiv. Aceștia trebuie să fie foarte vigilenți pentru prevenirea unor cazuri mult mai grave.

Sursa: babyneeds.ro

Tulburarile de comportament, cum gestionam situatia?

Cu siguranta cunosti sau ai vazut macar odata un copil agresiv, fie la scoala/gradinita, fie la o simpla plimbare prin parc. O mare parte dintre parinti se confrunta cu tulburarile de comportament ale copiilor. Acestea sunt strans legate de controlul emotiilor si pun astfel copilul in conflict cu normele societatii. De exemplu: un baietel doreste masinuta partenerului sau de joaca, acesta nu vrea sa i-o dea, moment in care baiatul incepe sa planga, sa tipe, sa loveasca cu picioarele etc. Acest comportament isi face aparitia de la o varsta frageda, imediat ce acestia pasesc la gradinita. Odata cu apartenenta sa la un grup, apar, si in acelasi timp cresc, pretentiile acestuia la adaptarea anumitor conditii. Un astfel de copil, care are tulburari de comportament, se simte contrariat in momentul in care trebuie sa tina cont si de alte puncte de vedere, fata de ale sale, moment in care apar tipetele, gesturile si actiunile, deseori violente.

Prezenta unor probleme de comporament ale copilului la scoala

Tulburarile de comportament apar pentru prima data, fie la gradinita, fie in clasele 1-4, moment in care acesta nu isi mai poate gestiona, doza si controla corect emotiile. Poti identifica o astfel de problema in momentul in care copilul tau prezinta zilnic excese de furie si nervozitate ori chiar de manipulare emotionala. Daca ai un copilas, care uneori isi mai da in petec si plange, stai linistit, este normal ca acesta sa nu inteleaga mereu ce este bine. Copiii problema sunt cei care fac asta zi de zi. Acest comportament apare insotit de tipete, plans, furie si uneori agresivitate. Poate sa fie manifestat atat fata de parinti, cat si de colegi sau educatoare / invatatoare.

Mai pe scurt, cam cu toate persoanele cu care iau contact. In acest fel, pot fi afectate si performantele scolare. Acestia refuza vehement sa se supuna unor reguli de conduita absolut necesare intr-o institutie de invatamant. Nu incerca sa il judeci sau sa consideri ca odata cu trecerea timpului se va maturiza pentru ca el are nevoie de intelegere si ajutor, ghidare si spijin din partea ta, din partea familiei si a unui specialist. Felul in care copilul se exteriorizeaza este modul lui de exprimare a starilor prin care trecere. Incearca sa vorbesti cu el, sa vezi ce probleme are si cum il poti ajuta.

Deseori sunt recomandate diverse jocuri si activitati prin care cel mic sa isi poata antrena rabdarea si atentia, insa pentru ca efectele sa se poata vedea este nevoie de o persoana specializata in lucrul cu un copil problema. Acest lucru este imperios si nu oricine poate face asta deoarece este nevoie de tehnici speciale pentru a capta interesul micutului si de a-l modela corespunzator, fara sa se aplice violenta sau metode dure care sa il afecteze fizic, psihic sau emotional.

Ai un copil problema? Afla cum il poti ajuta!

Cum iti poti da seama daca ai un copil problema?Acesta are un comportament agresiv si violent fata de parinti, prieteni si nu numai? Tipa si se infurie daca nu ii oferi ce isi doreste? Nu este respectuos, minte si ii hartuieste pe ceilalti? Nu este atent la scoala si se comporta urat cu profesorii sau cu colegii? Daca ai raspuns cu da, macar la o singura intrebare, inseamna ca ai un copil cu tulburari de comportament.

Este nevoie sa realizezi ca exista o problema si sa incerci alaturi de el sa o rezolvi. Pentru orice exista rezolvare. Daca cel mic tipa, nu tipa si tu inapoi la el, incearca sa ii explici ca nu este normal sa vorbeasca pe tonul acela, ca il auzi si daca vorbeste incet, calm, si ca nu puteti purta o discutie daca tipati amandoi unul la celalalt. Ai nevoie de foarte multa rabdare si autodisciplina deoarece trebuie sa fii un exemplu, sa il inveti ceea ce este bine inclusiv prin reactiile si comportamentul pe care tu il ai.

Daca el este agresiv, te loveste sau te trage de par, in niciun caz nu il trage si tu pe el, asa ii vei da exemplu de un comportament total gresit. Explica-i ca te doare, ca esti mama / bunica / tatal / bunicul / prietenul lui si ca te face sa suferi daca are un astfel de comportament fata de tine. Daca arunca cu lucruri in momentele de furie, incearca sa ii explici cu un ton cald ca nu este frumos ce face. Daca nu te asculta si continua cel mai bine este sa il ignori. De cele mai multe ori apeleaza la astfel de trucuri ca sa iasa in evidenta. In momentul in care va observa ca in urma acestui comportament tu il ignori nu va mai continua. Recomandat este sa consulti si un psiholog pentru ca fiecare decizie majora pe care o iei este posibil sa il afecteze pe viitor.

Incearca sa fii un parinte model pentru copilul tau. Daca tu ai un comportament gresit fata de micutul tau, sa nu te intrebi de ce si el reactioneaza asa. Odata cu schimbarea ta, o sa se schimbe si el. Disciplina nu trebuie sa lipseasca, aceasta este cea mai eficienta in momentul in care este si valida.

Sursa: babyneeds.ro

Dezvoltarea psihica a bebelusului si a copilului

Dezvoltarea psihomotorie se referă la schimbările prin care trece un copil de la naștere, în perioada neonatală, pruncie, copilărie și adolescență. Dezvoltarea include mai multe segmente: cognitiv, emoțional, motor și social.

Dacă ești părinte, urmează să fii sau lucrezi cu cei mici (în domeniul medical sau educațional), este important să cunoști care sunt etapele normale de dezvoltare astfel încât să poți recunoaște dacă apare o problemă.

În acest articol vei afla care sunt semnele unei dezvoltări normale, în funcție de vârsta copilului!

Cele patru stadii ale dezvoltării

Creșterea și dezvoltarea copiilor poate fi împărțită în patru etape distincte:

  • Pruncie (nou născut și bebeluș) – imediat după naștere, un nou născut va pierde între 5% și 10% din greutate. Până la vârsta de 4 – 6 luni, copilul ar trebui să îți dubleze greutatea;
  • Toddler: între vârsta de 1 și 5 ani, copilul va lua în greutate aproximativ 2 kilograme pe an;
  • Copil: Odată ce micuțul ajunge la pubertate, va experimenta o creștere rapidă, în jur de vârsta de 9 ani;
  • Adolescent: dezvoltarea copilului se oprește de obicei până în ultimii ani ai adolescenței, când sistemul osos este complet format.

Etapele dezvoltării copilului, de la 0 la 3 ani

În continuare  sunt descrise semnele unei dezvoltări optime în funcție de vârstă. Semnele vor fi împărțite în aptitudini motorii, comunicare, dezvoltare cognitivă și dezvoltare emoțională.

De la naștere până la 3 luni – dezvoltarea psihomotorie a sugarului

Aptitudini motorii:

  • își mișcă mâinile ca un spasm;
  • poate strânge degetele sub formă de pumn;
  • își aduce mâna în jurul ochilor și gurii;
  • îi cade capul dacă nu este susținut;
  • își ridică capul și îl mișcă de pe o parte pe alta atunci când stă pe burtă;
  • încep reflexele precum supt, strâns în mână, atins cerul gurii cu limba;

Comunicare:

  • este foarte atent la sunete și limbaj;
  • se uită la persoana care îi vorbește;
  • reacționează la schimbări de ton, volum și intonație;
  • comunică prin mișcări precum plâns și râs;
  • încearcă să imite sunete;

Dezvoltare cognitivă:

  • poate vedea clar până la 33 de centimetri;
  • începe să se concentreze și să urmărească obiecte și persoane;
  • poate vedea culori;
  • poate simți gusturi diferite;
  • răspunde cu expresii faciale la mirosuri puternice;

Dezvoltare emoțională:

  • începe să își sugă degetele;
  • își observă mâinile;
  • răspunde pozitiv la atingere;
  • începe să recunoască părți ale corpului;

De la 3 la 6 luni – dezvoltare psihomotorie la bebeluși

Aptitudini motorii:

  • începe să se miște prin răsturnarea de pe o parte pe alta și își împinge corpul în față;
  • începe să se întindă după obiecte;
  • prinde obiecte și le bagă în gură;

Comunicare:

  • recunoaște vocile familiare;
  • ascultă conversații;
  • repetă unele sunete;

Dezvoltare cognitivă:

  • începe să recunoască fețele
  • răspunde la sunete cunoscute;
  • începe să anticipeze lucrurile care se repetă precum schimbatul și spălatul;

Dezvoltare emoțională:

  • începe să inițieze interacțiunea socială;
  • îți recunoaște numele;
  • poate să râdă și să zâmbească;

De la 6 la 9 luni

Aptitudini motorii:

  • începe să meargă de-a bușilea;
  • prinde și trage obiecte spre el;
  • mișcă obiectele dintr-o mână în alta;

Comunicare:

  • începe să scoată mai multe zgomote;
  • poate asocia gesturi cu unele cuvinte scurte precum “pa-pa”
  • folosește comunicare verbală și non-verbală pentru a își exprima interesul;

Dezvoltare cognitivă:

  • se uită lung la obiectele suspendate;
  • poate face distincția între oameni și obiecte;
  • se folosește de mărimea obiectelor pentru a-și da seama cât de aproape sau departe sunt;

Dezvoltare emoțională:

  • arată că preferă oamenii familiari;
  • răspunde la voce și gesturi;
  • comunică nemulțumirea când își pierde o jucărie;

De la 9 la 12 luni

Aptitudini motorii:

  • poate să stea în fund și să se ridice în picioare;
  • poate merge dacă este ajutat;
  • ridică obiecte folosind doar degetul mare și un alt deget;

Comunicare:

  • recunoaște numele persoanelor cunoscute și al obiectelor;
  • răspunde la “Nu”;
  • poate spune câteva cuvinte simple;

Dezvoltare cognitivă:

  • răspunde la întrebări simple cu gesturi, sunete și unele cuvinte;
  • se entuziasmează când se uită la cărticele cu poze;
  • este interesat de cum funcționează lucrurile;

Dezvoltare emoțională:

  • imită acțiuni simple
  • poate mânca alimente tăiate în bucățele mici;
  • poate bea fără ajutor;

De la 1 la 2 ani – dezvoltarea psihomotorie a copilului

Aptitudini motorii:

merge singur, va încerca să meargă cu spatele;

ridică obiecte când este în picioare;

se mișcă pe ritmul muzicii;

începe să mâzgălească;

Comunicare:

repetă și înțelege multe cuvinte și fraze simple;

ascultă câteva instrucțiuni clare;

poate folosi cuvinte pentru a explica o întâmplare sau a cere un obiect;

Dezvoltare cognitivă:

  • poate face distincția dintre “tu” și “eu”;
  • petrece o mare parte din timp observând și imitând acțiunile adulților;
  • înțelege cuvinte și instrucțiuni;

Dezvoltare emoțională:

  • se recunoaște în oglindă și în poze;
  • se joacă singur și imită acțiunile adulților când se joacă;
  • se bucură când reușește ceva;

De la 2 ani la 3 ani – dezvoltarea psihomotorie la preșcolari

Aptitudini motorii:

  • începe să alerge, să sară, să lovească cu piciorul;
  • poate sta într-un picior fără ajutor;
  • poate întoarce paginile din cărți;

Comunicare:

  • începe să lege cuvinte pentru a forma propoziții;
  • arată obiectul după ce îi este descris;
  • îi place să asculte povești;

Dezvoltare cognitivă:

  • sortează obiectele după categorii;
  • îi plac jocurile de rol, spre exemplu jocul de-a casa;
  • identifică obiecte după sunet sau poză;

Dezvoltare emoțională:

  • identifică diferențele de gen;
  • comunică intenția de a-și face nevoile;
  • ajută la îmbrăcat/dezbrăcat.

Fiecare copil se dezvoltă într-un ritm diferit dar este bine să cunoști semnele fiecărei etape de creștere astfel încât să poți identifica dacă apare o problemă. În cazul în care bebelușul tău nu prezintă aptitudinile descrise mai sus, este indicat să îl duci la medic.

Sursa: babyneeds.ro